Munci şi zile: Tudor şi Tudor
Răspunsul lui Tudor Arghezi la ancheta lui Ion Biberi, Lumea de mâine, Bucureşti, Editura Forum, 1945, p. 44
I.B. – Cum vedeţi lumea a cărei înfiripare se face sub ochii noştri? Va fi o lume a muncii?
T.A. – Lumea a fost totdeauna a muncii. Omenirea munceşte din epoca de piatră. Tot ce s-a făcut în lume, s-a făcut prin muncă.
I.B. – Poate că diferenţa între lumea veche şi cea nouă va fi în răsplata muncii...
T. A. – Munca esenţială, făcută din inimă, cu inspiraţie, nu e niciodată răsplătită. Cealaltă muncă, făcută cu scepticism, şi care e o muncă forţată, falsă, e o muncă proastă, şi în poezie, şi în tinichigerie.
I.B. – Dar poate cu repartiţia bunurilor...
T.A. – Nu ştiu care ar putea să fie forma ideală. Lumea o caută dintotdeauna. Nu ştiu dacă o va găsi. Am întâlnit însă oameni săraci, care erau mai fericiţi decât mulţi bogaţi. Aveau un moral care cumpănea totul. Chezăşia unei societăţi fericite este putinţa de perfecţionare indefinită a individului.
Răspunsul lui Tudor Vianu la ancheta lui Ion Biberi, Lumea de mâine, Bucureşti, Editura Forum, 1945, p. 95
„Civilizaţia de mâine va fi o civilizaţie a muncii. Poate că pentru prima oară în Istorie, entuziasmul pentru muncă, convingerea adâncă a omului în valoarea etică a muncii şi dezvoltarea forţei de muncă ajung acum la treapta lor cea mai înaltă. De abia acum, cultura umană a îngăduit o libertatate totală, să nădăjduim definitivă, a muncii. Istoria a ajuns la stadiul în care munca reprezintă conştiinţa unei înălţări a omului deasupra lui însuşi. Căci omul nu trebuie să fie robul, ci domnul muncii. Muncitorul trebuie să aibă faţă de muncă fervoarea pe care o are un artist faţă de opera pe care o înfăptuieşte.“